• 18 ian. 2015
  • Raspunsuri: 0
  • Vizualizari: 29

Intre 1990 si aprilie 2014, un numar de 46 de cazuri au fost protezate prin osseointegrare la nivelul membrului superior. Varsta medie la care s-a efectuat prima interventie a fost de 40.9 ani (pacienti cu varsta cuprinsa intre 18 si 64 de ani).

Au fost efectuate 19 la nivel transhumeral, 10 la mana dreapta si 9 la stanga, 14 barbati si 5 femei, posttraumatic in 17 cazuri si posttumoral in 2 cazuri.

Au fost efectuate 13 transradiale, 7 la mana dreapta si 6 la stanga, 10 barbati si 3 femei, majoritatea posttraumatic (11). La nivelul policelui au fost 12 cazuri, 10 barbati si 2 femei, posttraumatic. Un pacient tratat bilateral transradial a fost inclus in statistica ca reprezentant doua cazuri. La cei mai multi pacienti cauza amputatiei a fost traumatismul (40 de cazuri), rar tumorile(4 cazuri) sau deformarile congenitale(2 cazuri).  Majoritatea au implicat membrul superior drept, iar sexul predominant a fost masculin(36).

Protezarea a fost posibila atat in cazurile bonturilor de amputatie lungi, cat si in cele scurte, datorita caracteristicilor implanturilor folosite. Pacientilor le-au fost montate proteze cu forme si caracteristici diferite in functie de necesitati: cosmetice, multifunctionale, mioelectrice, hibride.

Durata medie de folosire a unei proteze a fost de 5.6 ani (cu variatii intre 3 luni si 15 ani) in cazul amputatiilor transhumerale, de 13.9ani in cazul celor transradiale (5-17.6 ani), de 10 ani in cazul celor partiale de mana si de 8.1 ani in cazul celor de la nivelul policelui.

7 pacienti nu mai folosesc in prezent aceste proteze. Un pacient cu amputatie la nivelul policelui a dezvoltat o infectie in anul 2001 si implantul a fost inlaturat dupa 5 luni de la etapa a doua. La 2 pacienti, procesul de osseointegrare a fost precar, ceea ce a dus ca compromiterea procesului de protezare. Un pacient cu defect congenital la nivelul antebratului, si o protezare de succes a suferit un traumatism cu fracturi la nivelul implantului, ceea ce a dus la pierderea fixarii. Un  pacient cu amputatie transhumerala a dezvoltat o artroza severa la nivelul umarului. S-a practicat artrodeza umarului, iar uterior in urma unui traumatism a suferit o fractura, ceea ce a dus la compromiterea implantului, a fixarii acestuia. La un alt pacient cu amputatie transhumerala, nu s-a reusit osseointegrarea dupa doua incercari (2005-2009). Ulterior, la o protezare pe un defect congenital de mana, s-a inlaturat implantul (2005). Nu au existat probleme cu osseointegrarea, doar ca pacientul nu s-a adaptat cu proteza si implanturile. Problema majora a existat in momentele in care pacientul nu purta proteza, pentru ca nu putea sa isi protejeze cilindrul de titan.

Sursa de inspiratie:

osseo

Acest articol a fost scris de: Dr. Andrei Ioan Bogdan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.