• 13 dec. 2012
  • Raspunsuri: 0
  • Vizualizari: 380

e1Epicondilita este o inflamaţie a tendoanelor musculare care se insera pe epicondilii humerali (humerusul fiind osul braţului) şi este rezultatul unor activităţi sportive de performanţă sau urmarea unor activităţi zilnice. Muşculatura  antebraţului, îndeosebi cea care comandă extensia, flexia şi rotaţia sau pronosupinaţia mâinii şi degetelor, isi are originea pe epicondilii humerali. Aceşti muşchi sunt solicitaţi în practicarea anumitor sporturi, precum tenisul şi golful, dar şi prin numeroasele gesturi ale vieţii zilnice sau profesionale.

De fapt, afectarea tendoanelor de la nivelul articulaţiei cotului poartă numele de tendinită. Aceasta se poate manifesta fie pe partea laterală, fie pe partea medială, descriind epicondilita laterală denumită şi „cotul tenismenului” (fiind afectată partea laterală a cotului) sau epicondilita medială, numită „cotul jucătorului de golf” (fiind afectată partea mediană sau internă a cotului). Dintre cele două forme, epicondilita laterală are o frecvenţă mai mare decât epicondilita medială.

Incidenţa cea mai mare se găseşte la persoanele cu vârste cuprinse între 40-50 ani şi la jucătorii amatori de tenis, iar explicaţia ar putea fi lipsa de tehnică. Dacă la tenismeni este afectat tendonul muşchiului scurt extensor radial al carpului, la tendinită, aflată în legătură cu activităţile cotidiene, este afectat tendonul muşchiului extensor comun al degetelor. În acest caz, tendinita apare din cauza microtraumelor şi a suprasolicitarii îndelungate a muşchilor extensori.

Cotul tenismenului se bazează pe un proces degenerativ la zona de inserţie a tendoanelor. Studiile nu au putut demonstra niciun proces inflamator în această afecţiune. Astfel, cauza durerii poate fi apariţia ţesutului fibros sau iritarea terminaţiilor nervoase libere. Epicondilita medială sau cotul jucătorului de golf constă în aceeaşi afecţiune, numai că la nivelul zonei mediale a cotului, în zona epicondilului medial al humerusului, la locul de inserţie a tendoanelor muşchilor care realizează flexia mâinii pe antebraţ.

Simptomatologie. În epicondilita laterala, pacientul prezintă dureri la locul de inserţie al tendonului şi sensibilitate la nivelul zonei laterale a cotului, cea mai sensibilă zonă fiind situată anterior şi distal de epicondilul lateral al humerusului. În acest caz durerea poate iradia la nivelul antebraţului şi, foarte rar, către braţ datorita faptului ca n. radial are traiect prin partea laterala a cotului.

Diagnostic.La examenul clinic,la palpare se exacerbeaza durerea  la nivelul epicondililor humerali. Prin ecografia de părţi moi sau rezonanţa magnetică nucleara  se poate evidenţia gradul de degenerare şi situaţia partilor moi.

Tratament. Printre metodele de vindecare amintim fiziokinetoterapia, antiinflamatoare nesteroidiene, antialgice, terapia cu cortizon, care constă în administrarea de injecţii cu cortizon şi lidocaină, însă efectul acestora este de scurtă durată. Tratamentul chirurgical se recomandă în mai puţin de 5% din cazuri.

Fiziokinetoterapia este un adjuvant extrem de important la tratamentul medicamentos al acestor afecţiuni. În prezent nu există tratament specific, bazat pe studii ştiinţifice pentru această afecţiune. Tratamentul recomandat este punerea în repaus în medie pentru două săptămâni şi evitarea activităţilor care intensifică suferinţa. Purtarea ortezelor poate ameliora simptomatologia, dar nu rezolvă cauza. Tratamentul medicamentos cu antiinflamatoare nesteroidiene  este eficace în cazurile mai uşoare.

După remisiunea durerilor pacientul poate începe un program de fiziokinetoterapie, cu executarea zilnică a exerciţiilor de întindere a tendoanelor muşchilor flexori şi extensori. De asemenea, laserterapia, galvanoionizarea, electrostimularea şi aplicarea ultrasunetelor sunt indicate pentru epicondilita laterală, unii pacienţi descriind o ameliorare după aceste proceduri. Se poate utiliza şi termoterapia (încălzirea zonei afectate) care se recomandă înainte de efectuarea exerciţiilor de stretching sau crioterapia (răcirea zonei) care se efectuează după un set de exerciţii solicitante.

Exerciţiile fizice sau kinetoterapia trebuie să cuprindă mai mult îmbunătăţirea flexiei corespunzătoare a articulaţiei radiocarpiene, a cotului, umărului şi a antebraţului. Exerciţiile fizice sunt efectuate de regulă până la apariţia durerii (acesta fiind cel mai important indicator pentru creşterea şi scăderea progresivă a strechingului). Cea mai solicitantă mişcare pentru tendon este întinderea excentrică.

Unele dintre exerciţiile fizice necesare pentru desfăşurarea procesului de vindecare sunt: – cotul este în extensie şi se efectuează flexia sau extensia pumnului; -exerciţii cu rezistenţă mică a muşchilor flexori, pronatori, extensori şi supinatori ai antebraţului. Iniţial se începe fără greutăţi, ulterior numărul de repetări şi greutăţile fiind crescute treptat.

Greutatea maximă recomandată nu trebuie să depaşească 5 kg, iar numărul de repetări nu trebuie să fie mai mare de 15-20; la început, se recomandă contracţia concentrică (apropierea segmentelor) şi ulterior trecerea rapidă la contracţia excentrică, dovedită cea mai eficace în epicondilita laterală; – exerciţii ale pumnului se pot efectua şi cu ajutorul mingilor de cauciuc; – exerciţiile vor include lanţul kinetic complet al membrului superior.

Noi recomandam urmatorul protocol:

-in faza acuta repaus in orteza antebrahiopalmara pentru 10 zile.In acest timp un tratament cu antiinflamatoare si antialgice. Ulterior fiziokinetoterapie pana la remisiune completa a simptomatologiei.

-in faza cronica infiltratii la nivelul tendoanelor musculare cu cortizon, antiinflamatoare si antialgice (7 zile) si fiziokinetoterapie pana la remisiune completa.

De regulă, tratamentul de recuperare durează o perioadă lungă de timp (aproximativ 6 luni).

Unul dintre cei mai importanti parametrii in tratamentul acestei afectiuni, dupa aplicarea tratamentului ortopedic sau chirurgical, este reprezentat de  recuperarea medicala.  Va sfatuim sa mergeti in cateva clinici din tara specializate in tratarea acestei afectiuni:

Acest articol a fost scris de: Dr. Andrei Ioan Bogdan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.