Fractura de diafiza humerala

Notiuni de anatomie. Humerusul este cel mai mare os al extremitatii superioare. El este marginit proximal de articulatia pe care o face cu scapula (umar) si distal, de articulatia pe care o face cu radiusul si ulna (cot). Este un os lung si pereche, care prezinta o diafiza  si doua epifize. Corpul humerusului (diafiza) este aproape cilindric in portiunea superioara, prismatic-triunghiular in cea inferioara. Diafiza humerala prezinta trei fete si trei margini, bine diferentiate in portiunea inferioara si mai slab diferentiate in portiunea superioara. Epifiza proximala (extremitatea superioara) este unita cu corpul humerusului (diafiza) prin colul chirurgical si este formata din: capul humerusului (suprafata articulara neteda, reprezentand o treime dintr-o sfera, care se articuleaza cu cavitatea glenoida a scapulei), colul anatomic (un sant circular), tuberculul mare (situat pe partea latero-superioara a capului humeral), tuberculul mic (situat pe partea anterioara a epifizei humerale) si santul intertubercular (culisa bicipitala).

Axul capului humerusului formeaza cu axul diafizei un unghi de 130 grade.
Epifiza distala (extremitatea inferioara) are un condil si doi epicondili (unul medial si unul lateral).

Fracturile humerusului pot fi impartite in trei mari categorii, si anume: fracturile diafizei humerale (corpul), fracturile epifizei distale humerale si fracturile epifizei proximale humerale.

Date statistice:

-3% dintre toate fracturile.
-25 fracturi/ 100.000 locuitori, in principal de sex masculin, cu un varf intre 21-30 ani.
-100 fracturi/100.000 locuitori, in principal de sex feminin, cu un varf intre 60-80 ani. 5% dintre fracturile de humerus sunt fracturi deschise si 63% dintre  fracturile de humerus sunt simple.

Mod de producere: cadere pe brat prin indoire (mai frecvent la varstnici), rasucire (energie mica),compresiune  sau lovire directa (accidente rutiere, traumatisme violente).

Diagnostic: la evaluarea pacientilor cu suspiciune de fractura diafizara de humerus este foarte important mecanismul prin care s-a produs, precum si forta cu care s-a produs. In mod normal, pentru a se pune diagnosticul de fractura diafizara de humerus este suficienta o radiografie de incidenta antero-posterioara.

Simptomtologie: durere, deformare locala, crepitatii, leziuni asociate.

Clasificare: spiroide, cominutive, deplasate, angulate, transverse, oblice.

Humerusul este intersectat de catre nervul radial (cu traiect postero-latero-medial si dinspre epifiza proximala spre cea distala) si de artera brahiala. Lezarea nervului radial este una dintre complicatiile cele mai comune ale acestui tip de fractura. Nervul radial este cel mai vulnerabil in fracturile 1/3 mijlocii ale diafizei humerale si in timpul interventiei chirurgicale. Disectia 1/3 mijlocii expune la un risc crescut de lezare a acestui nerv.

Tratament. Poate fi efectuat in doua moduri: conservator si chirurgical.

1.Conservator, acesta dand rezultate excelente, consolidarea osului obtinandu-se in peste 90% dintre cazuri: “este probabil cel mai usor de tratat os lung, prin metode conservatoare” (Sir John Charnley). Tratamentul conservator consta in reducerea deplasarilor sub actiunea greutatii bratului si a manevrelor externe si imobilizarea intr-un aparat gipsa toraco-brahial, cu bratul langa corp. In cazul in care nu se poate realiza reducerea, se poate apela la un aparat gipsat brahio-antebrahial suspendat. Acest aparat este mentinut timp de 3 saptamani si ulterior este schimbat cu un aparat toraco-brahial pentru inca trei saptamani. In cazul fracturilor care nu pot fi reduse cu interpozitie, in fracturile transversale, cele pe os patologic, fracturi deschise, leziuni vasculare, politraumatisme, cot flotant, se indica tratament chirurgical.

2.Tratamentul chirurgical cuprinde urmatoarele optiuni: reducere deschisa cu fixare interna (placute), tije
intramedulare, brose, fixatoare externe. Totusi fixatoarele externe sunt folosite ca si metoda de temporizare in fracturile deschise, contaminate, in arsuri, etc, urmand a se alege o metoda ulterioara chirurgicala, si anume osteosinteza cu placa si suruburi sau tija.

Criteriile dupa care se apreciaza calitatea reducerii sunt foarte permisive, considerandu-se tolerabile scurtari de pana la 3 cm, angulatii anterioare sau posterioare de pana la 20 de grade, deformari in  varus de pana la 30 de garde.

Noi indicam in fracturile de diafiza humerala tratamentul chirurgical:osteosinteza cu placa si suruburi ca tratament de elective sau osteosinteza cu tija centromedulara blocata static,din urmatoarele considerente:

• interventia chirurgicala este relativ simpla in prezent.
• recuperare rapida cu reintegrare psiho-sociala si familiala(4 saptamani).
• evita redoarea articulatiei cotului,frecventa in imobilizari brahio-palmare mai lungi de 3 saptamani.
• fixarea este ferma prin osteosinteza,iar probabilitatea de a consolida fractura este mare prin oricare dintre  metodele de osteosinteza alese.

Unul dintre cei mai importanti parametrii in tratamentul acestei afectiuni, dupa aplicarea tratamentului ortopedic sau chirurgical, este reprezentat de  recuperarea medicala.  Va sfatuim sa mergeti in cateva clinici din tara specializate in tratarea acestei afectiuni:

• CENTROKINETIC, Bucuresti, Bdul.Mircea Eliade . 18, et.3, intrare A, tel.: 0755055216, website: www.centrokinetic.ro
• PROKINETIC, Craiova, Strada Brazda lui Novac, 75, tel: 0728086666, website: www.prokinetic.ro
• REMED, Brasov, Str. Molnar Janos, nr. 14A, tel: 0268 440 171 / 0729 222 536, website: http://www.fizioterapie-kinetoterapie.ro/

Acest articol a fost scris de: Dr. Andrei Ioan Bogdan