• 19 Iul 2016
  • Raspunsuri: 0
  • Vizualizari: 197

Coloana vertebrala este elementul esential de mentinere. Ea dispune de un mare grad de mobilitate ce intereseaza articulatiile intervertebrale, avand amplitudine variabila de la regiune la regiune.

Curburile coloanei vertebrale au aparut ca o adaptare la ortostatism. Curbura toracala o gasim la nou-nascut, curbura cervicala apare cînd copilul ia pozitia sezînd, iar cea lombara odata cu mersul. Acum apar solicitarile muschilor flexori si extensori ai rahisului pentru sustinerea rahisului.

Atitudinea corecta a corpului este semn al echilibrului fizic si psihic, rezultanta a dezvoltarii normale si armonioase a corpului.

DEFINITIE:

SCOLIOZA este o deviatie laterala, incomplet reductibila a rahisului, cu evolutie progresiva si cu consecinte asupra morfologiei si functionalitatii acestuia.

CLASIFICARE:

Scoliozele sunt impartite in doua grupe principale: scolioze functionale (nestructurale) si scolioze structurale.

SCOLIOZELE FUNCTIONALE:

A) atitudinea scoliotica

B) scolioza profesionala si din tulburari de auz si vedere

C) scolioza statica:

– prin asimetrie de bazin (redoare a soldului)

– prin ascensionarea congenitala a omoplatului

– prin inegalitatea membrelor inferioare

D) scolioza antalgica (sindromul vertebral din discopatia vertebrala)

SCOLIOZELE STRUCTURALE SAU OSOASE:

A) Scolioza congenitala:

1) cu malformatii vertebrale asimetrice: hemivertebre, blocuri vertebrale, sacralizare, condrodistrofii (nanism)

2) fara malformatii vertebrale: scolioza idiopatica a nou-nascutului

B) Scolioza aparuta in cursul cresterii:

1) afectiuni genetice: sindromul Marfan, boala Ehlers-Danlos, boala Recklinghausen, boala Lobstein, boala Marquio

2) afectiuni musculare (miopatii): distrofii musculare, sindroame miotonice, miopatii congenitale, miopatii metabolice

3) afectiuni neurologice: boala Friedreich, poliomielita, paralizia cerebrala infantila

4) rahitismul

C) Scoliozele secundare unor afectiuni dobandite:

1) osoase: traumatisme(fracturi-luxatii), costectomii, toracoplastie, laminectomie

2) neurologice: neurofibromatoza, siringomielita, tumori vertebro-medulare, poliomielita, scolioze tetanice

3) empiem toracic cu retractie fibroasa

D) Scoliozele idiopatice(esentiale): cele mai frecvente(75%):

1) scolioza infantila(0-3 ani)

2) scolioza juvenila(3-14 ani)

3) scolioza adolescentilor (cea mai frecventa dupa pubertate)

4) scolioza idiopatica a adultului (posibil debut in adolescenta)

ETIOPATOGENIE:s1

Scoliozele nestructurale (functionale)

Ele pot fi provocate de inegalitati ale membrelor inferioare, de anchiloze ale soldului in pozitii vicioase, de contracturi musculare paravertebrale antalgice ca in hernia de disc etc.Aceste atitudini scoliotice nu sunt evolutive si dispar odata cu disparitia sau corectarea cauzei care le-a produs.

Scoliozele nestructurale, functionale sau atitudinile scoliotice se caracterizeaza prin faptul ca deviatia laterala a coloanei este complet reductibila clinic si radiologic in pozitia culcat. Acest tip de scolioze nu se insotesc de modificari de structura vertebrala sau gibozitate si se reduc spontan sau prin interventie minima. Atitudinea scoliotica nu se insoteste de o rotatie a vertebrelor, dar se combina frecvent cu atitudinea cifolordotica. Aceasta situatie se intalneste in cazul unei cresteri rapide, insuficienta musculoligamentara, igiena vertebrala deficitara sau, uneori, inegalitate de membre inferioare cu dezechilibru al bazinului (dezechilibru mecanic redresat prin aplicarea unui talonet).

Scoliozele structurale

Cauzele care duc la aparitia scoliozelor structurale pot fi neurologice, musculare, genetice, congenitale, metabolice, dar marea majoritate a scoliozelor au cauza necunoscuta (ex. scoliozele idiopatice: aproximativ 75%).

Scoliozele structurale constau intr-o inflexiune laterala a rahisului cu raza mare de curbura ce antreneaza un aspect discret asimetric al ansamblului spatelui: un umar mai ascensionat, omoplatul mai proeminent, asimetria discreta a triunghiului taliei, un sold usor ascensionat si chiar un usor dezechilibru lateral al trunchiului. In scoliozele structurale coloana vertebrala prezinta modificari ce se accentueaza in perioada de crestere sau de-a lungul evolutiei bolii de baza care duc la deformari ale corpilor vertebrali, sunt insotite de gibozitate laterala prin rotatia vertebrelor in jurul axului lor vertical si sunt rigide. Gibozitatea este situata de partea convexitatii curburii.

CRITERII DE SUSTINERE A DIAGNOSTICULUI:

1) EXAMENUL CLINIC:

Debutul este greu de precizat. Este posibil ca acesta sa aiba loc chiar in perioada copilariei sub forma unei scolioze

^BScoliosis.^b Back view of an adolescent girl with severe scoliosis - sideways curvature of the spine. Scoliosis usually starts in childhood or adolescence, becoming progressively worse until growth stops. In many cases another part of the spine bends in an opposite direction to compensate, resulting in an S-shape. The cause of scoliosis is often unknown (idiopathic scoliosis). If the curvature is slight the spine may be left untreated. Severe or progressive scoliosis may be treated by immobilization of the spine followed by surgery to fuse affected bones into a straight line.

infantile cu o cuneiformizare vertebrala care evolueaza in perioada de crestere devenind evident clinic. De multe ori instalarea scoliozei coincide cu cresterea rapida in inaltime in perioada pubertara. Rareori, instalarea deviatiei rahisului este precedata de dureri vagi insotite sau nu de mialgii sau radiculite care cedeaza la repaus, precum si de contractura muschilor spatelui de partea convexitatii, fibrilatii musculare si dureri la presiunea insertiilor acestora.

Clinic se descriu trei grade de scolioza:

a. Scolioza de gradul I este mobila si reductibila (nefixata) si poate fi confundata cu atitudinile scoliotice functionale. Curbura poate fi dorsala, insotita sau nu de curburi compensatorii, ori lombara, cand creasta iliaca si spina iliaca proemina de partea concavitatii. Pot sa apara curburi laterale compensatorii, lombosacrata sau dorsala inferioara. Curburile compuse (compensatorii) realizeaza scolioza in ,,S” inversat. Scolioza se reduce prin flexia trunchiului la 90*.

b. Scolioza de gradul II (scolioza fixata) poate sa fie inca reductibila. Contractura paravertebrala perceputa pe partea s3concava a deviatiei este insotita de dezechilibrul si prabusirea (colapsul) rahisului si de rotatia vertebrelor cu modificarile toracelui caracteristice. Anteflexia rahisului pune si mai bine in evidenta tulburarea de statica. Toracele devine asimetric (plat de partea convexitatii si proeminent de partea opusa), iar copilul scade in inaltime. Coastele de partea concavitatii se ating, in timp ce de partea convexitatii se indeparteaza intre ele.

c. Scolioza de gradul III este ireductibila (retractia musculoligametara asociaza modificari osoase avansate), are consecinte estetice si functionale majore si afecteaza organele toracale si abdominale. In afara de deformarea toracelui, starea generala se altereaza progresiv ca urmare a disfunctiilor organice si a durerilor. In stadiile foarte avansate cu infundarea toracelui si expansiunea coastelor spre oasele coxale (torace mic) apar tulburari grave ale organelor interne.

EXAMENUL CLINIC include investigatii statice si dinamice ale coloanei vertebrale.

La inspectie (copilul in ortostatism) se stabileste sediul si marimea curburii, prezenta unui umar ascensionat sau as4 unui sold proeminent. Examenul cu firul de plumb aplicat pe vertebra C7 apreciaza dezechilibrarea scoliozei (daca firul trece in afara santului interfesier), iar inaltimea gibusului cu bolnavul in anteflexie si lungimea sagetilor (distanta dintre apex si fir) se masoara cu rigla. Important in diagnosticul scoliozelor este aprecierea egalitatii membrelor inferioare. Supletea curburilor se apreciaza prin inclinarea coloanei (anteflexia reduce o curbura posturala sau statica si exagereaza o scolioza structurala) sau prin suspendarea pacientului prin intermediul cadrului cu capastru Glisson.

INVESTIGATII PARACLINICE:

EXAMENUL RADIOLOGIC este fundamental. El permite:

* determinarea numarului de curburi,
* clasarea diferitelor tipuri de curburi,
* masurarea angulatiei curburii,
* precizarea gradului de inclinare si rotatie a coloanei,
* compararea varstei osoase cu cea cronologica
* urmarirea evolutiei sub tratament.

Se practica radiografia coloanei de fata in ortostatism, daca se poate in intregime, inclusiv crestele iliace. Radiografia de profil este necesara doar la prima examinare, stiind ca evolutia unei scolioze conduce oricum spre o scoliocifoza sau scoliolordoza. Pentru aprecierea reductibilitatii curburilor patologice se utilizeaza radiografiile in inflexiune laterala maxima, bolnavul fiind in clinostatism, cu bazinul fixat in pozitie de echilibru, sau prin suspendare cu ajutorul colierului Sayre pentru aprecierea reductibilitatii spontane globale (radiografie in suspensie).

EVOLUTIE si PROGNOSTIC:

Scoliozele nestructurale (atitudinile scoliotice) nu sunt evolutive si dispar odata cu disparitia sau corectarea cauzei care le-a produs.

Scoliozele structurale evolueaza in perioada cresterii, indiferent de etiologie (unele scolioze infantile se pot corecta spontan), fiind cu atat mai grave cu cat varsta de debut este mai mica. Odata incheiata osificarea scheletului inceteaza si evolutia scoliozei. La femeie, scoliozele structurale se pot accentua in perioada de sarcina, alaptare si menopauza, in urma unor eforturi profesionale (insuficienta musculoligamentara) sau in urma degenerescentei discale.

TRATAMENT:

1). PROFILACTIC:

Trebuie combatute anumite deprinderi care pot favoriza sau accentua deviatia vertebrala, ca de exemplu, ,,atitudinea soldie”, de sprijin pe un singur picior, pe care o iau adeseori copiii si adolescentii (mai ales fetele). Purtarea ghiozdanului cu carti este recomandabil sa se faca pe spate, iar daca se face in mana, sa se alterneze dintr-una in cealalta. De o importanta deosebita este mentinerea pozitiei corecte la masa de lucru de la scoala si de la domiciliu. Pentru a se asigura o pozitie corecta in cazul existentei unei deviatii vertebrale este recomandabila inaltarea mesei de lucru prin aplicarea pe ea a unui pupitru cu suprafata inclinata, care sa-l oblige pe scolar sa mentina pozitia corecta. Este recomandabil ca pacientul sa nu stea timp indelungat la masa de lucru, pana cand oboseala l-ar face sa ia o pozitie incorecta, ci sa faca pauze in care sa execute cateva exercitii fizice sau sa se intinda pe pat. Este necesar sa se incerce combaterea pozitiilor vicioase pe care unii copii si le insusesc in timpul somnului, ca de exemplu in flexie accentuata, sau in decubit lateral mereu pe aceeasi parte.

Adeseori este utila montarea unei placi dure sub saltea. In cazul utilizarii corsetului Milwaukee, de exemplu, autoredresarea activa a coloanei in timpul somnului este favorizata de planul ferm al patului.

2). TRATAMENT IGIENO-DIETETIC:

Se recomanda pacientilor cu scolioza o dieta adecvata astfel încât greutatea lor corporala sa fie optima în raport cu înaltimea si varsta. Acest lucru este necesar mai ales la pacien?ii supraponderali, deoarece greutatea poate accentua deviatiile coloanei vertebrale.

3). TRATAMENT MEDICAMENTOS:

Se administreaza antiinflamatoare (ibuprofen, fenilbutazona, aminofenazina, aspirina), antalgice si decontracturante, acestea din urma avand rol de relaxare a musculaturii ale carei contractii pot genera deformari ale coloanei. Administrarea de cortizon joaca un rol foarte important dar trebuie avut in vedere dozajul si stadiul evolutiv. Se mai administreaza calciu si clorocalcin. Se mai prescriu vitamine din grupurile D, B si vitamina C.

4). TRATAMENTUL ORTOPEDICO-CHIRURGICAL:

TRATAMENTUL ORTOPEDIC

Îsi propune corectarea si mentinerea deviatiei verebrale pentru a neutraliza riscul de agravare reprezentat de puseul pubertar de crestere. Un tratament ortopedic poate fi apreciat ca eficient daca la sfarsitul cresterii el reuseste sa mentina deviatia vertebrala la o valoare cel mult egala cu aceea de la inceputul tratamentului

Tratamentul ortopedic dispune de aparate corectoare active si pasive. Aparatele ortopedice pasive realizeaza corectia deviatiei folosind forta de presiune, de obicei la nivelul partii convexe a curburii si forta de tractiune care tinde sa elongheze coloana si astfel sa reduca curbura. Corectarea este in general realizata prin aparate gipsate succesive. Cand se obtine corectia maxima mentinerea ei este incredintata unor corsete ortopedice. Pentru scolioza corectia se obtine cu ajutorul unui cadru ce realizeaza atat elongarea cat si derotarea coloanei si presiunea pe convexitate. Indiferent de tipul de cadru (Abbot, Risser, Cotrel etc) principiul este acelasi. In cadru se aplica aparatul gipsat. Dupa o perioada de 1-2 luni aparatul gipsat se schimba, obtinandu-se o noua corectie.

Uneori gipsul poate realiza o elongatie progresiva (aparatul de elongatie tip Stagnara).

Aparatele ortopedice active cauta sa obtina corectie printr-o autoredresare activa a coloanei. Aparatul clasic activ este aparatul Milwaukee. Corsetul lui este purtat permanent sau intermitent, in functie de gravitatea curburii. Exista actualmente tendinta de a aplica corsetul Milwaukee noaptea in cazurile de deviatii mici (scolioza sub 30*), dar care la controale repetate fac dovada evolutivitatii lor. Un alt aparat activ este corsetul cu trei puncte de sprijin care cauta sa redreseze scoliozele lombare.

O alta serie de metode ortopedice: tractiunea continua in timpul noptii (Cotrel), stimularea electrica a musculaturii din convexitate cu aparate special construite, se adreseaza acelorasi deviatii vertebrale de gravitate medie si se asociaza in programul terapeutic.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL:

Deviatiile vertebrale grave, evolutive, care se agraveaza lent, dar continuu, si dupa terminarea cresterii, impun redresarea si stabilizarea lor prin metode chirurgicale. Pretul corectiei in aceste cazuri il constituie rigidizarea (cu tije) a unui important segment al coloanei vertebrale. Interventia chirurgicala in cazurile de gravitate extrema trebuie precedata de o pregatire prin elongatie progresiva a coloanei (prin aparate gipsate de elongatie sau elongatie cu halou cranian si gips sau cerc pelvin).

Interventia este urmata de o imobilizare gipsata, apoi de corset ortopedic timp de 18-24 luni, perioada in care artrodeza vertebrala devine solida. Si tratamentul chirurgical va fi insotit de kinetoterapie, cu scop de asuplizare preoperator, cu scop de tonificare musculara generala in perioada de imobilizare, cu vocatia de corectie posturala si integrare in viata cotidiana la inlaturarea corsetului.

PRINCIPIILE SI OBIECTIVELE TRATAMENTULUI BFT

Balneofizioterapia are cele mai largi recomandari, cu cele mai eficiente rezultate. Aproape ca nu exista contraindicatii , excluzand numai formele complicate. Mijloacele fizicale cele mai folosite sunt din domeniul electroterapiei, termoterapiei si balneoterapiei. Tratamentul functional are ca scop promovarea exercitiilor de asuplizare a coloanei, de armonizare a curburilor fiziologice si de tonifiere a musculaturii paravertebrale. Crearea unui comportament igienic si ergonomic va proteja coloana, preintampinand evolutia si agravarea scoliozei.

Obiective urmarite de tratamentul B.F.T. sunt urmatoarele:

* combaterea durerii
* refacerea echilibrului muscular
* tonifierea musculaturii
* refacerea mobilitatii articulare
* recastigarea mobilitatii coloanei vertebrale

TRATAMENTUL PRIN HIDRO-TERMOTERAPIE:

Termoterapia locala se foloseste ca procedura de relaxare musculara, cresterea metabolismului tisular local prin vasodilatatia cutanata si musculara. Mijloacele se aleg în functie de posibilitati si pot fi extrem de simple sau sofisticate. Important este ca indicatia de termoterapie sa fie corecta si metodologia de aplicare sa fie respectata. Termoterapia cuprinde proceduri ce dezvolta o mare cantitate de caldura. Efectele de baza ale termoterapiei sunt:

* analgezia,
* hiperemia,
* hipertermia locala si sistemica,
* cresterea tonusului muscular,
* cresterea elasticitatii tesutului conjunctiv.

Aceste efecte cumulate sunt favorabile pentru pregatirea programelor de kinetoterapie si masaj. Metodologia de termoterapie include tehnici variate de aplicatii:

* caldura profunda, produsa de diatermie si ultrasunete
* caldura superficiala, produsa de celelalte tehnici, în care efectul de penetratie este mai redus, de numai cativa centimetri de la tegument.

TRATAMENTUL PRIN MASAJ:

MASAJUL este o procedura terapeutica a BFT, care consta in manevre executate pe suprafata corpului cu o anumita intensitate si intr-o anumita ordine, in functie de regiunea masata, de evolutia bolii si de starea generala a organismului, in scop terapeutic, igienic sau sportiv.

 

2. KINETOTERAPIA:

Kinetoterapia urmareste echilibrarea musculaturii paravertebrale si a bazinului. In general sunt eficiente exercitiile simetrice, angajand abductorii si adductorii coapsei, ca si muschii paravertebrali lombari, vizand mai ales sa ii creeze pacientului simtul pozitiei corecte a bazinului si sa tonifice muschii care asigura echilibrarea acestuia. Modificarea lungimii si tonusului muschilor care mentin echilibrul bazinului este in general consecinta, iar nu cauza inclinarii laterale a acestuia in atitudinile scoliotice. Este necesar ca odata constituite aceste modificari, sa se corecteze si sa se reechilibreze lungimea si tonusul acestor muschi.

In ceea ce priveste mobilizarea coloanei vertebrale in atitudinile scoliotice, se recurge de obicei la intinderea in lungime prin suspensii (de regula simetrice) la spalier si prin exercitii active de auto-intindere (ca si cand pacientul ar incerca sa devina mai inalt) in pozitiile pe spate culcat, sezand sau stand. Kinetoterapia atitudinilor scoliotice trebuie completata cu tonificarea complexa, simetrica, a intregii musculaturi a spatelui, abdomenului si membrelor, precum si cu exercitii pentru antrenarea capacitatii generale de efort, ca sporturi si jocuri sportive, indeosebi inot, volei, baschet.

Exercitiile fizice corective, exercitiile analitice si cele pentru conditionare fizica generala trebuie sa asigure formarea simtului tinutei corecte (indeosebi simtului pozitiei corecte a bazinului), sa asigure un tonus si o forta corespunzatoare grupelor musculare care trebuie sa mentina tinuta corecta si pozitia echilibrata a bazinului, precum si sa confere intregului organism vigoarea generala necesara si inlaturarea starii de hipotonie generala. Mobilizarea coloanei vertebrale trebuie sa preceada tonificarea musculara, pentru ca aceasta sa se poata face pe un schelet cat se poate de corectat sau de flexibil. Pentru mobilizarea coloanei vertebrale se folosesc urmatoarele procedee:

a) Intinderea in lungime.

b) Flexia laterala.

c) Derotarea.

d) Presiunea directa asupra gibozitatii.

a) Intinderea in lungime actioneaza corectiv atat asupra deviatiei laterale a coloanei, cat si asupra rotatiei vertebrale.

Intinderea se poate realiza in mod pasiv, sub actiunea greutatii corpului, prin:

—atarnari in brate la spalier sau pe o bara;

—atarnari prin prindere de cap cu un capastru, de obicei in pozitia culcat pe un plan inclinat, alunecos;

—se poate efectua de asemenea prin tractiuni simultane de solduri si de cap sau umeri, cu dispozitive speciale.

In mod activ, intinderea se poate realiza prin auto-extensie, cu contractia muschilor paravertebrali.

b) Flexia laterala, corectiva, in directia convexitatii, este usor de realizat in scoliozele cu o singura curbura, in,,C”. In scoliozele cu dubla curbura, corectarea prin inflexiune laterala se poate face prin mai multe modalitati:

—actionand simultan asupra ambelor curburi, dar in sens invers asupra uneia fata de cealalta;

—actionand selectiv asupra uneia din curburi, in timp ce cealalta este fixata in pozitie corecta sau hipercorectata.

Se poate fixa in pozitie corecta o curbura dorsala prin:

—tractiune asupra bratului din partea concavitatii;

—presiune directa asupra hemitoracelui din partea convexitatii;

O curbura lombara se poate fixa in pozitie corectata prin:

—tractiune asupra membrului inferior corespunzator concavitatii;

—ridicarea fesei de partea convexa prin fixarea unui suport pe scaun in pozitia sezand;

—flexia pe bazin a coapsei din partea convexitatii.

c) Derotarea vertebrala. In scolioze se produce o rotare a vertebrelor din curbura, care isi deplaseaza fata anterioara a corpului vertebral inspre convexitate, antrenand in aceasta rotare si coastele, ceea ce face sa apara o gibozitate in hemitoracele din partea convexitatii.

Derotarea trebuie facuta in sensul invers. De exemplu, daca este prezenta o scolioza dorsala dreapta, derotarea trebuie sa se faca prin deplasarea umarului drept inainte si a celui stang inapoi. Pentru a fi durabila derotarea trebuie facuta activ, cu participarea contractiilor musculare corective.

d) Presiunea directa asupra gibozitatii se aplica pe hemitoracele corespunzator convexitatii, in directie oblica dinapoi inainte. Ea favorizeaza atat derotarea vertebrelor, cat si reducerea curburii scoliotice. Presiunea se poate face manual, sau cu ajutorul unei pelote aplicata sub gibozitate, pe care apasa greutatea corpului.

Unul dintre cei mai importanti parametrii in tratamentul acestei afectiuni este reprezentat de  recuperarea medicala. Terapia Schroth este folosita cu real succes in tratarea acestei afectiuni. Va sfatuim sa urmati aceasta terapie si sa mergeti in cateva clinici din tara specializate in tratarea acestei afectiuni:

3. GIMNASTICA MEDICALA:

a. Stand in fata oglinzii: corectarea pozitiei globale si segmentare a corpului; intinderi active ale coloanei vertebrale (autoelongare) alternate cu relaxari.

b. Stand cu mainile inclestate inainte, ducerea bratelor prin inainte sus cu ridicarea pe varfuri si intindere maxima pe verticala, inspiratie; revenire cu bratele intinse prin lateral in pozitie relaxata, cu expiratie.

c. Departat stand, cu fata la oglinda: aplecarea lenta a trunchiului inainte cu spatele in extensie, bratele lateral, revenire: aceeasi miscare cu ducerea bratelor prin inainte sus, revenire cu bratele prin lateral. Se executa cu inspiratii profunde.

d. Mers pe varfuri cu mainile pe cap inclestate si intoarse cu palma in sus, coatele trase inapoi.

e. Mers pe varfuri inapoi, mainile libere pe langa corp, trunchiul drept.

f. Atarnare relaxata cu fata la spalier, trecere in atarnare activa (autoinaltare cu ridicarea gatului dintre umeri, barbia la orizontala, bratele intinse) cu departarea si apropierea ritmica a picioarelor.

g. Sezand calare pe banca, indoirea trunchiului inainte cu bratele intinse incercand sa atinga banca cat mai departe posibil, revenire in pozitia asezat cu genunchii indoiti, talpile pe banca, mainile la ceafa, spatele in usoara extensie, coatele trase inapoi.

i. Inainte culcat cu bratele in prelungirea trunchiului, mainile inclestate, picioarele departate: extensia trunchiului cu ridicarea bratelor inainte sus si intindere voluntara: revenire.

j. Pe spate culcat, mainile sub ceafa, picioarele ridicate la 45-90* departarea ampla si apropierea picioarelor intinse cu respiratie ritmica.

k. Pe genunchi sprijinit pe palme, deplasare inainte cu o mana si genunchi opus, apoi cu mana si genunchiul de aceeasi parte.

l. Atarnat activ cu spatele la spalier, cu picioarele intinse inainte spre 90* ; departarea si apropierea picioarelor, cu respiratie ritmica.

TERAPIA OCUPATIONALA:

Este o metoda de reeducare activa care completeaza kinetoterapia folosind diverse activitati adaptate la tipul de deficiente motorii ale individului cu scop recreativ si terapeutic, ajutand bolnavul sa folosesca mai bine muschii ramasi indemni si recuperand functia celor afectati de boala, contribuind astfel la readaptarea functionala la gesturile vietii curente.

Prin aceasta terapie se evita pasivitatea in care se fixeaza bolnavul spitalizat pe perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse miscari utile si contribuind astfel la readaptarea functionala la efort.

Principalele efecte pe care le urmarim prin aplicarea terapiei ocupationale sunt:

  •  mobilizarea unor articulatii si cresterea amplitudinii miscarilor;
  •  dezvoltarea fortei musculare;
  •  restabilirea echilibrului psihic.

Asistenta in terapia ocupationala se desfasoara in doua etape:

  • primirea pacientului si evaluarea lui: este cel mai important moment penru ca de calitatea evaluarii depinde alegerea mijloacelor si aplicarea tratamentului.
  • etapa de tratament (asistenta propriu-zisa).

In cazul pacientilor cu scolioza putem aplica din activitatile esentiale tehnicile sportive cu caracter recreativ, cu practicarea integrala. Vom alege acele sporturi sau jocuri ce pot avea o contributie la atingerea obiectivelor terapeutice propuse. De exemplu: inotul, voleiul, baschetul, bedmintonul sunt foarte indicate in cazul pacientilor cu scolioza.

Inotul trebuie sa fie simetric si facut multi ani la rînd (bras, spate, fluture). Este un excelent mijloc activ de autocontrol, de reechilibrare a curburilor coloanei vertebrale si de dirijare a dezvoltarii simetrice a toracelui.

Pacientilor care practica volei, bedminton sau baschet le vom spune sa-si foloseasca mai mult mana de pe partea unde se afla concavitatea curburii scoliotice deoarece umarul de pe acea parte este cazut.

Gimnastica respiratorie, in apa, se face sub forma de inot sau programe specializate. Exercitiile se executa timp de 10-15 minute, bolnavul fiind imersionat pana la barbie, membrele inferioare intinse si atingand fundul bazinului cu varful degetelor de la picioare. Aceasta gimnastica asuplizeaza curburile, niveleaza centurile, stimuleaza autocontrolul si favorizeaza dezvoltarea simetrica a toracelui si cresterea capacitatii vitale. Rezultatele depind de gradul de stabilizare a evolutiei bolii si de încadrarea rationala a ergoterapiei in complexele de recuperare si readaptare functionala.

Acest articol a fost scris de: Dr. Andrei Ioan Bogdan