• 27 ian. 2013
  • Raspunsuri: 8
  • Vizualizari: 2.407

a2Fractura de stres este fractura osului normal datorat suprasolicitarilor fizice. Fracturile de stres sunt des intalnite in cazul sportivilor de performanta, caresunt supusi unor  programe de antrenament de intensitate mare.

Fracturile de stress sunt specifice osului normal supus unor forte exagerate.  Aceasta conditie e diferita fata de fracturile rezultate pe un os anormal supus unor forte moderate.

Patofiziologie: Osul ca si muschii se adapteaza in mod constant cerintelor impuse de organism si se afla intr-o continua regenerare si remodelare. Legea lui Wolf afirma ca structura osului se dezvolta in functie de fortele ce le suporta. Astfel un atlet implicat in activitati sportive  executa multe sarituri, marsuri etc. Oasele acestuia se mineralizeaza mai mult oferindu-i o rezistenta mai mare fata de persoanele sedentare.

Ultimele studii in domeniu pe atletii de performanta arata microfisuri in structura osului la intervale diferite de timp ce nu prezinta simptome clinice si dispar la controalele ulterioare. Concluzia acestora evoca capacitatea organismului de a se regenera in conditii normale de stres. In urma eforturilor fizice repetitive se produc microfisuri adesea f3nedetectabile,iar in conditii optime osul se regenereaza. Daca aceste conditiile nu sunt respectate apar zone de injurii mai extinse ce favorizeaza aparitia fracturilor de stress.

 

Exista o corelatie stransa intre densitatea osului si rezistenta sa. Cu cat osul este mai dens  cu atat rezistenta osului este mai mare.

Semne si simptome.

Examenul clinic releva dureri la incarcare asupra membrului afectat. Simptomele sunt de intensitate mica la inceput crescand ulterior in timp, fiind precedate de eforturi mari sau de schimbarea incaltamintei. In evaluarea corecta a pacientului, dezechilibru alimentar, discrepanta de lungime a membrelor si statusul muscular trebuie luate in considerare

Daca osul este accesibil la palpare,edemul si durere in punct fix si absenta ei in miscarile pasive  este specifica.

s1 f1 f2

Epidemiologie. Unul din cinci atleti sufera o fractura de stres. Frecventa si distributia pe subpopulatii este influentata de factorii de risc ce scad rezistenta osului. Astfel caucazienii, femeile cu amenoree,tulburari de alimentatie,osteoporoza,sportivii si militarii sunt cei mai afectati. . Din cauza suprasolicitarilor musculatura este mai putin capabila sa absoarba socurile. Prezenta unor modificari structurale ale oaselor pot modifica biomecanica acestuia crescand riscul aparitiei fracturii de stress.

Investigatii. In urma examenului clinic se efectueaza radiografii cu proiectii perpendicular una fata de cealalta respectiv, antero-posterioare si de profil. In cazul cand sunt semne de boala metabolica sau fractura pe os patologic se recomanda  testele specifice cat si consulturi interdisciplinare pentru un diagnostic correct.

f5 f6

Tratamentul consta in tratarea corecta a fracturii prin imobilzarea gipsata sau tratament chirurgical. In acelasi f8timp se urmareste si identificarea factorilor de risc pentru a preveni eventualele recidive. Pentru atleti se intrerupe ciclul de miscari repetitive, repaus ce ar putea dura intre 4 si 12 saptamani, si se incearca depistarea erorilor de antrenament. In mod normal regimul de antrenament nu trebuie sa depaseasca 10% de la o saptamana la alta. Incaltamintea este de asemenea aleasa cu grija pentru satisfacerea biomecanicii piciorului in raport cu efortul . Recuperarea se incepe cu tonifierea musculaturii. Inotul este ideal pentru mentinerea unui status cardiovascular bun. Majoritatea fracturilor de stres se produc la nivelul membrului inferior.

t1 t4 t3

Fracturile de stres la nivelul colului femural se asociaza cu dureri la nivel inghinal, sau in regiunea anterioara a coapsei. Tratamentul fracturilor fara deplasare consta in repaus fizic si mobilizarea partiala in limita durerilor. Acesta poate dura chiar cateva luni. Daca fractura este cu deplasare se recomanda intreventia chirurgicala si fixarea acesteia.

Tibia este sediul cel mai comun fracturilor de stres.  Durerea in regiunea anterioara a gambei este nepecifica unei afectiuni anume, iar cauza si examenul fizic sunt esentiale in diagnosticul corect. Periostita,sindromul de compartiment si fractura de stres in fazele incipiente au elemente in comun iar diagnosticul diferential se impune.

Durerea la inceputul efortului ameliorate in timp este caracteristica periostitei. Durerea ce creste in intensitate in timpul antrenamentului pana la incapacitatea de a mai continua se manifesta in fractura de stres. Daca radiografiile nu sunt concludente se recomanda RMN sau scintigrafia. Repausul fizic poate dura chiar si 8-12 saptamani concomitent cu fiziokinetoterapie. Daca tratamentul ortopedic este nesatisfacator , interventia chirurgicala este necesara.

Fracturile de stres la nivelul metatersienelor sunt frecvente la militari,atleti si dansatori de balet. Metatarsul 2 este cel mai frecvent afectat urmat de 3,1,4 si 5. Tratamentul ortopedic este de electie cu imobilizarea membrului,iar cel chirurgical este exceptional.

Tratamentul medicamentos consta in antiinflamatoare si analgezice pentru confortul pacientului. Tratamentul anticoagulant este necesar in cazul imobilizarii in atela gipsata dataorita riscului crescut de tromboza venoasa profunda.

Unul dintre cei mai importanti parametrii in tratamentul acestei afectiuni, dupa aplicarea tratamentului ortopedic sau chirurgical, este reprezentat de  recuperarea medicala.  Va sfatuim sa mergeti in cateva clinici din tara specializate in tratarea acestei afectiuni:

Complicatiile sunt aceleasi oricarei fracturi: pseudartroza, artroza postraumatica, dureri cornice si necroza aseptica.

Recuperarea depinde de complianta pacientului dar si de interactiunea cu chirurgul ortoped si fiziokinetoterapeut. Dozarea efortului este crucial, iar timpul acordat trebuie sa fie sufficient pentru o vindecare rapida si pentru prevenirea ulterioarelor complicatii.

Acest articol a fost scris de: Dr. Andrei Ioan Bogdan

8 Comments

  1. Stefan Oprina spune:

    Un articol foarte bun si cu multe informatii folositoare; poate unul dintre cele mai bine documentate pe care le-am citit pana acum ; multumesc mult d-le doctor Andrei; sa va dea Dumnezeu sanatate sa-i puteti ajuta in continuare pe cei care au nevoie de d-voastra! Numai bine va doresc! Cu stima, Stefan Oprina

  2. Liliana spune:

    Buna seara,as. dori sa aflu cat costa consultatia,eu de la Bacau va deranjez,multumesc

  3. Sorin ionut spune:

    Cu multa stima domnul doctor. In urma cu 1 luna de zile am suferit o fractura de peroneu fara deplasare asa imi scrie pe biletul de investigatii de la spital. Sa intamplat la fotbal in alergare cand m-am intins dupa mingie fara sa fiu lovit de vrun jucator. Fractura pe radiografie din fata nu prea se observa doar din profil se vede, este la 5-7 cm de glezna si este pe diagonala sau cum se mai spune oblica. Mi sa pus piciorul in ghips pt 6 sapt. La control la un alt spital la 3 sapt domnul doctor ma lasat sa-l dau jos si sa port o orteza walker fara sa pun piciorul in pamant dar fractura pe radiografie este la fel de vizibila sau chiar mai departata1-2mm fata de prima. Mentionez ca nu am dureri la articulatie. Cauzeaza cu ceva daca eu capos ce sunt am incercat sa pun piciorul jos fara orteza sa vad daca ma doare… De durut nu ma doare doar o usoara usturime in locul fracturi… Piciorul nu mai este vanat doar foarte putin umflat. Cauzeaza daca in cursul zilei dau orteza jos si fac miscari de articulatie si de redobandirea tonusului muscular? Pot sa incep sa calc usor pe el ajutat de carje pt ca la sfarsitul celor 6 sapt adica dupa Paste sunt asteptat la munca si as vrea sa ma pot sprijini pe picior pt ca sunt sofer ?

  4. Buleandra Fanica spune:

    Buna ziua! Durerea pe care o am este localizata la membrul inferior stang de aprox 2 luni, care incepe din sold si s a extins mai acut la nivelul genunchiului ( pe partea din exterior) si de a lungul tibiei (langa tibie cu 2 cm tot in exteriorul membrului), de sus si pana jos la maleola stanga, linear. Pe acest picior cobor si urc in pat, smucit, in graba, brusc. Nu m am lovit nicidecum pe linia exterioara a piciorului de sus pana jos. Ma doare, doar daca adorm pe partea de exterior a piciorului stang, trezandu ma dupa cel mul 15 min. Pe dreapta sau cu fata in sus nu ma doare . Care ar fi diagnosticul? Multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.