Infectia periprotetica a genunchiului este o complicatie devastatoare, care poate afecta intre 1 % si 5 % din pacientii care au suferit o astfel de interventie chirurgicala. Peste 79 000 de implanturi de inlocuire a genunchiului au loc in fiecare an in Marea Britanie, iar infectia periprotetica (IP) este o povara importanta a bolii si un cost enorm pentru asistenta medicala. Una dintre cele mai importante controverse in tratamentul pentru infectia periprotetica este daca o operatie intr-o singura etapa este superioara unei proceduri in doua etape. Acest studiu a incercat sa evalueze sistematic datele publicate pentru a determina care tehnica a avut rate de reinfectare mai mici.

O analiza sistematica a literaturii a fost efectuata cu ajutorul bazelor de date a doua clinici mari, cu scopul de a identifica studiile existente care prezinta rezultatele pentru fiecare tehnica chirurgicala. Au fost exclusi din studiu pacientii care au organisme rezistente. Au rezultat 63 de pacienti care au intrunit criteriile de includere, dintre care majoritatea ( 58 ) au fost raportati la procesul de inlocuire in doua etape. Rata de infectare a variat intre 0 % si 41 % in studiile in doua etape, si intre 0 % si 11% in studii cu o singura etapa.

Concluziile care au reiesit atat pentru o singura faza, dar si pentru procesul in doua etape, sunt in mare masura de calitate scazuta. Baza dovezilor de revizuire in doua etape este semnificativ mai mare, si lucrarile suplimentare in comparatie directa intre cele doua tehnici ar trebui sa fie intreprinse ca o prioritate.

Inlocuirea genunchiului este o procedura efectuata pentru solutionarea problemei de artroza a genunchilui. Potrivit raportului National al Registrului comun, 79516 de inlocuiri de genunchi au fost efectuate in Marea Britanie in 2011.

Infectia chirurgicala este estimata la 1 % din cazurile de inlocuire a articulatiei genunchiului si este considerata printre cele mai devastatoare complicatii, care pot afecta aceasta procedura. Rapoartele bazate pe supraveghere de inalta calitate in programele nationale, sustin o rata de infectare care pare a fi intre 3,3 %  si 4,19 % .

Interventia postoperatorie este clasificata de Agentia pentru Protectia Sanatatii, pe baza adancimii infectiei. Infectiile superficiale sunt limitate la incizii si pansamente, plus tratament. Infectiile profunde implica straturile fasciale si pot sa apara pana la un an dupa atasarea implantului, fapt care influenteaza strategia de management chirurgical.

Tratamentul postoperator cu antibiotice este adesea rezervat pentru pacientii care nu pot fi supusi unei alte interventii chirurgicale, insa pot avea complicatii suplimentare legate de daune la organele afectate de antibiotic .

Anumite strategii pot fi utilizate, cum ar fi: debridare deschisa, chirurgicala, antibiotice si pastrarea implantului. Cu toate acestea, eficacitatea este oarecum controversata, cu o rata mai mica de succes la eradicarea infectiei, decat strategiile mai radicale care implica indepartarea implantului, urmate de implantarea unei noi proteze.

Tehnica cea mai raspandita este metoda in doua etape. Acest lucru implica o procedura de irigare aprofundata si debridare a tesutului infectat, iar proteza infectata este indepartata. In locul acesteia este de obicei atasat un distantier. Distantierul este un bloc de ciment, care contine antibiotice, si este plasat in spatiul ramas al genunchiului pentru a  mentine muschii si tesuturile moi in tensiune. S-au utilizat distantiere mai moderne, care permit un grad de miscare la articulatia genunchiului.

Dupa intervalul de 6 saptamani o a doua procedura este efectuata si o noua proteza definitiva este introdusa. Distantierul este lasat in articulatia genunchiului pentru o perioada cuprinsa intre 6 si 8 saptamani, in care pacientul primeste antibiotice parenterale. Aceasta procedura este considerata in prezent standardul de aur. Dezavantajele chirurgiei in doua etape, includ necesitatea a doua operatii si o imobilizare mai indelungata . Distantierele mobile pentru articulatii au fost dezvoltate pentru a ajuta la reducerea problemelor care pot aparea la tesuturi, si pentru a miscora perioada de imobilizare la pat.

O alternativa la revizuirea in doua etape este o procedura condensata intr-o singura etapa, cu o popularitate in crestere. Aceasta implica o singura procedura in care este introdusa o proteza definitiva, dupa eliminarea in totalitate a tesutului infectat. Beneficiile potentiale ale interventiei intr-o singura etapa sunt reducerea morbiditatii, rezultatul functional imbunatatit, precum si beneficii economice.

Doua studii din raportul oferit de Marea Britanie, cu tehnica intr-o etapa, prezinta rate de reinfectare de 11 % si respectiv 0 %. Nu au fost raportate rezultate functionale validate, cu toate acestea, rapoartele descriu ca toti pacientii au putut merge pe jos si au avut flexia mai mare de 90 si respectiv 70 de grade.

Un studiu din 1987 continea rapoartele unor pacienti care au suferit interventii intr-o singura etapa, dar si in doua etape. Acest studiu a avut un pacient care a suferit o procedura intr-o singura etapa si a trecut cu succes de infectie . Ulterior, alti doi pacienti pentru care s-a folosit distantier, au trecut cu succes de operatie si nu au facut infectie.

Toti pacientii din grupul in doua etape au fost identificati cu infectii cronice. Autorii raportului cu infectii acute care apar la mai putin de doua saptamani de la operatie au fost tratati preferential de retentie de componente si debridare. Acest studiu arata ca rata de esec pentru interventia intr-o etapa este de 0-3 % si rata de esec pentru doua etape de 1-11% .

Avand in vedere beneficiile clare pentru pacientii care vin cu aceasta complicatie, tehnica intr-o singura etapa este acceptata de mai multe persoane, desi in studii mai recente, nu s-a demonstrat clar ca aceasta ar fi mai benefica decat interventia in doua etape. Acest lucru ar putea fi realizat cel mai bine intr-un studiu multicentric, pe o scara larga si cu pacienti alesi aleatoriu. Evident, fiecare caz este unic, si medicul impreuna cu pacientul decid care interventie este cea mai benefica. Medicul trebuie sa stie perioada aproximativa de refacere pentru un pacient fara complicatii, si sa-l sfatuiasca referitor la exercitii si miscari pe care le poate face pentru a grabi recuperarea.

In prezent, inca se efectueaza studii cu privire la diferentele si beneficiile celor doua interventii chirurgicale de inlocuire a genunchiului. Medicina si tehnicile operatorii avanseaza, si se gasesc metode de a minimaliza rata de infectie la pacientii cu proteze de genunchi. Antibioticele si distantierele cu antibiotice sunt deocamdata metodele care previn infectia postoperatorie, iar recuperarea difera de la caz la caz, influentand evident si rezistenta organismului pacientului.




Acest articol a fost scris de: Dr. Andrei Ioan Bogdan

Lasa un comentariu →