• 8 ian. 2013
  • Raspunsuri: 0
  • Vizualizari: 1.425

s14Sindromul de compartiment: cresterea presiunii intr-un spatiu inchis pana la un asemenea nivel, si cu o asemenea durata, ce are drept consecinta ischemia acuta si necroza tisulara.

Contractura Volkman este etapa de finala a sindromului de compartiment neglijat si se manifesta prin necroza ireversibila a muschiului ce duce la contractura ischemica.

Sindromul de strivire este reactia sistemica rezultata din necroza musculara, consecinta a compresiei externe prelungite a unui membru. In aceasta situatie presiunea intracompartimentala poate creste cauzand sindromul de compartiment acut.

 

s11 s13

Epidemiologie:  Incidenta sindromului de compartiment este mai mare la adolescenti si tineri adulti de pana la 25 de ani. Incidenta anuala pentru barbati este de 7,3/100.000 locuitori in comparatie cu 0,7/100.000 locuitori la femei, varsta medie fiind de 32 ani (30 la barbati si 44 la femei).

Etiologia. Prima cauza a sindromului decompartiment este fractura (69%) in special la nivelul gambei si s10
antebratului. A doua cauza o reprezinta leziunile la nivelul tesutului moale. In grupul fracturilor, fractura diafizei tibiale si a epifizei distal de radius reprezinta 2/3 din totalul cazurilor cu sindromul de compartiment. Tinerii de pana in 30 de ani sunt cei mai predispusi. Incidenta este aceeasi in cazul unui mechanism de actiune cu energie mare sau mica. Sindromul de compartiment poate fi intalnita si in fracturile deschise,paradoxal mai frecvent in tipul I si II decat in  Gustilo tip III.

Patogeneza sindromului de compartiment e inca neclara. S-au formulat 3 teorii asupra mecanismului. Prima teorie afirma ca in mod fiziologic presiunea transmurala este in echilibru cu presiunea exercitata de forta constrictoare asupra vaselor de sange. Cand forta constrictoare creste, vasele sunt comprimate iar presiunea transmurala scade odata cu fluxul sanguin. A doua teorie se refera la gradientul arteriovenos la nivelul capilarelor. Fluxul sanguin local scade  cand se exercita o presiune  asupra tesuturilor ce are drept consecinta perturbarea proceselor metabolice ce duc pana la ischemie si necroza. A treia teorie spune ca ocluzia capilarelor este principalul motiv in aparitia sindromului de compartiment. Datorita cresterii permibilitatii la nivelul capilar proteinele tind sa iasa din vas rezutand in final cu colaborarea acestora si formarea unui cerc vicios.

Desi  patogeneza (mecanismul) nu este deocamdata elucidata consecintele sunt aceleasi: ischemia acuta si necroza tisulara.

Examenul fizic,metode de investigatii si diagnostic.

La examenul clinic pacientul prezinta durere, parestezii(furnicatori), hipostezie(scaderea senibilitatii) si edem local toate la acelasi membru. Semnele si simptomele sunt adesea subtile,inselatoare ceea ce face diagnosticarea o problema serioasa la nivel mondial. Paralizia si absenta pulsurilor periferice sunt semne tardive, inaintate a bolii. De retinut este ca prezenta pulsurilor periferice nu exclude sindromul de compartiment acut, iar absenta lor impune arteriografia si chiar amputarea membrului afectat.

Paraclinic. Metoda masurarii presiunii intracompartimentala castiga teren in diagnosticarea sindromului de compartiment. Acesta se masoara cu ajutorul unui cateter plasat in compartimentul suspectat. Ischemia relativa si perturbarea  perfuziei tisulare apare cand presiunea exercitata de tesuturi este cu 10-30 mmHg mai mare decat presiune diastolica. Masurarea presiunilor este facuta continuu pentru o evaluare eficienta.

s3 s8

Tratamentul sindromului de compartiment este chirurgical. Interventia chirurgicala de electie este fasciotomia,adica decompresia rapida a compartimentului suspectat. Momentul interventiei este critic  si se intervine cand presiunea intracompartimentala creste sau este constanta.

Oxigenoterapia este recomandata cat si toate masurile pentru reducerea presiunii externe cum ar fi indepartarea bandajelor constrictive sau a atelelor gipsate. In momentul efectuarii fasciotomiei, chirurgul ortoped,pe langa decompresie, exploreaza calitatea si viabilitatea tesutului muscular si debrideaza (indeparteaza) tesutul necrotic.

Fasciotomia. Principiul  fasciotomiei este decompresia adecvata. Aceasta se efectueaza printr-o incizie a pielii si a tesutului subcutanat in prima etapa, urmata de o incizie lunga,extinsa a fasciei pentru o inspectie detaliata a grupurilor muscular in intregime. A doua etapa este vizualizarea si debridarea tesutului muscular nerotic deoarece poarta un potential de infectie.

 

s16 s17

Sindromul de compartiment poate apare la diferite nivele si anume: brat, antebrat, mana, coapsa, gamba si picior.

Cel mai frecvent sindromul de compartiment se manifesta la nivelul gambei si antebratului si pe care le vom aborda in detaliu.

 s6 s2

Unul dintre cei mai importanti parametrii in tratamentul acestei afectiuni, dupa aplicarea tratamentului ortopedic sau chirurgical, este reprezentat de  recuperarea medicala.  Va sfatuim sa mergeti in cateva clinici din tara specializate in tratarea acestei afectiuni:

 

Acest articol a fost scris de: Dr. Andrei Ioan Bogdan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.