• 5 Dec 2012
  • Raspunsuri: 0
  • Vizualizari: 14

Etiopatogenie: două sunt formele de coxartroză mai frecvent întălnite, şi anume:
a) senilă, numită şi ,,nowus coxae senilis”, datorită involuţiei senescente a articulaţiei, dar la care întâlnim şi alţi factori, mai frecvent metabolici (obezitate, diabet) sau profesionali (ortostatism prelungit) etc;
b) forma traumatică, care este explicată fie printr-un traumatism major (fractură de sold etc.) – si mai putin prin acţiunea unor microtraumatisme, fie prin unele anomalii congenitale preexistente – luxaţii sau subluxaţii congenitale, coxa plana, coxa vara, coxa valga. Coxartrozele mai pot apărea, ceva mai rar, şi datorită unor procese necrotice aseptice, primitive, de cap femural, probabil printr-o obstrucţie vasculară la acest nivel, sau datorită unor factori inflamatori, cu localizare la nivelul articulaţiei şoldului (ex. coxite – coxalgie, care în final determină constituirea procesului artrozic).

Tulburările de statică ale bazinului determinate de inegalitatea picioarelor şi scoliozele lombare au şi ele un rol foarte important în declanşarea coxartrozei.

c7 c1

Unul dintre cei mai importanti parametrii in tratamentul acestei afectiuni, dupa aplicarea tratamentului ortopedic sau chirurgical, este reprezentat de  recuperarea medicala.  Va sfatuim sa mergeti in cateva clinici din tara specializate in tratarea acestei afectiuni:

Acest articol a fost scris de: Dr. Andrei Ioan Bogdan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *