Protezarea prin osseointegrarea in amputatiile bratului (transhumerala)

In cazul unei amputatii la nivelul bratului, pentru a se atinge un nivel de stabilitate adecvat, este nevoie de o proteza conventionala fixata cu un ham, care limiteaza mobilitatea umarului.Este dificil de atins un nivel optim de stabilitate al mansonului, iar miscarile rotationale ale humerului sunt limitate. De cele mai multe ori, protezarea conventionala a bratului necesita noi interventii chirurgicale, urmate de reluarea procesului de protezare, costurile fiind destul de ridicate.

In cazul amputatiilor de brat tratate prin osseointegrare, protezarea bontului de amputatie incepe la 3 saptamani dupa etapa a doua.Pacientului i se monteaza o proteza de antrenament/ reabilitare, care permite cresterea progresiva a mobilitatii si a greutatii. Aceasta proteza trebuie folosita temporar, pana ce este dobandita mobilitatea completa si greutatea protezei definitive.

Proteza definitiva este fixata la cilindrul de titan care penetreaza pielea, printr-un dispozitiv ajutator.

Adaptarea protezei la cilindrul de titan, presupune folosirea unor componente speciale cum ar fi distantiere, piese pentru aliniament, pentru blocarea miscarilor rotationale. Articulatiile cotului, existente in componenta acestor proteze definitive, permit miscari satisfacatoare de flexie/extensie, rotatie interna si externa. In cazul controlului mioelectic, trebuie montati si electrozii necesari functionarii protezei. Uneori se poate folosi o proteza cu lungime normala dupa o perioada mai scurta, dar in acest caz proteza cosmetica, mioelectrica, este mai usoara, cu partea distala, adica cu mana nefunctionala, fara dispozitive de miscare si acumulatori. Dupa ce procesul de osseointegrare este complet, pacientii pot opta pentru o proteza mai performanta, practic mai functionala.

Termeni tehnici si caracteristice lor

1.Cilindrul de titan: implant care penetreaza pielea si constituie piesa principala pe care se fixeaza proteza. Se aplica in a doua etapa chirurgicala
2.Surubul cilindrului de titan: Modul prin care se fixeaza cilindrul la implantul initial centromedular.
3.Componenta de aliniere: se foloseste in special in protezarea bratului si este localizata in partea proximala a protezei. Este utila pentru ajustarea directiei protezei.
4.Dispozitivul de atasare a protezei: componenta este in interiorul protezei si a rolul de a fixa rapid si ferm proteza la cilindrul de titan. Este controlat cu o cheie hexagonala, si are dimensiuni standard.
5.Capacul distal: se foloseste pentru a proteja cilindrul cand nu se foloseste proteza.
6.Impantul de titan: se insera in prima etapa chirurgicala.
7.Holterul electrodului: sistem format din bare, montate distal de dispozitivul de atasare al protezei, necesar mentinerii in pozitie a electrozilor musculari.
8.Proteza mioelectrica initiala: are greutate mai mica, nefiind dotata cu dispozitivele de miscare al mainii si degetelor, fara baterii, ce poate fi usor modificata intr-o proteza complet functionala.
9.Puc-ul: interfata dintre cilindrul de titan si dispozitivul de atasare al protezei. Este rotund, usor de curatat, rezistent, slab conductor termic si se foloseste in toate amputatiile cu exceptia policelui.
10.Dispozitivul de blocare al rotatiei: este montat in partea proximala a protezei, deasupra cotului, pentru a evita trasferul fortelor rotationale de la nivelul protezei, la nivelul implantului.
11.Absorbant de socuri: aceasta componenta este atasata la proteza initiala, de reabilitare si protejeaza bontul operat si implantul de eventuale accidente/mici traumatisme.
12.Suportul de parti moi: componenta de silicon care are rolul de a tine partile moi inpozitia dorita. Se foloseste mai rar la nivelul membrului superior.
13.Componenta termica: inclusa in implant din constructie, pentru a preveni conducerea termica prin implantul de titan.
14.Proteza de reabilitare: mai scurta decat cea normala, mai usoara, necesara pentru a creste incarcarea mecanica si mobilitatea bratului operat. Permite cresterea in greutate, progresiv pana la nivelul uneia definitive.

Protezarea prin osseointegrare este o tehnica relativ noua, de aceea este foarte important sa definim termenii si componentele folosite in acest proces.

Procesul de reabilitare in cazul protezarii bratului prin osseointegrare

Este foarte important ca pacientul sa aiba inainte de operatie mobilitate maxima si un tonus muscular bun, pentru a putea beneficia de proteza fixata prin osseointegrare. Prin fixarea protezei la nivel osos, articulatia umarului este supusa unei incarcari mecanice aproape ca una normala, o situatie pe care pacientul nu a experimentat-o din momentul amputatiei. Dupa prima etapa chirurgicala, pacientul este indrumat sa inceapa miscarile la nivelul umarului, in limita suportabilitatii durerii. La 3 saptamani dupa operatie, pacientul poate incepe miscari de rotatie interna/externa ale umarului, dar trebuie sa evite miscarile rotationale ale partilor moi din partea distala a bontului de amputatie.

Scopul este de a atinge mobilitatea normala in 6 saptamani de la operatie. Exercitii pentru mentinerea tonusului muscular la bratului, umarului, pieptului si spatelui sunt initiate. Dupa etapa a doua chirurgicala, pacientul efectueaza aceleasi miscari ca dupa prima etapa.  Pentru ca impantul sa se fixeze la os, rebuie sa fie supus cu mare grija incarcarii mecanice. Acest lucru este controlat prin folosirea unei proteze scurte de reabilitare, la 3 saptamani dupa etapa a doua chirurgicala. Initial, greutati mici (50-100g) sunt atasate la proteza de reabilitare, iar ulterior cate 50-100g saptamanal, pana este atinsa greutatea normala a protezei definitive. Incarcarea mecanica a impanturilor depinde de calitatea osului si de nivelul de durere existent. Ulterior pacientul incepe incarcarea axiala, de doua ori pe zi, prin presarea protezei pe un cantar, conform schemei de reabilitare.

Aceasta proceduta ofera interfetei osoase dintre metal si os, rezistenta la incarcarea axiala, de-a lungul timpului. Daca durerile sunt mari, procesul de recuperare este refacut. La 12 saptamani dupa operatia a doua, pacientului i se monteaza o proteza cu lungime si greutate normala. Exercitii blande sunt initiate cu aceasta proteza, iar intensitatea este crescuta in timp. In acest moment kinetoterapia poate fi facuta bilateral, la aceeasi intensitate.

Acest articol a fost scris de: Dr. Andrei Ioan Bogdan