Sindromul de tunel radial

Sindromul de tunel radial apare atunci cand nervul radial este afectat  atunci cand trece printr-un tunel osteo-tendinos, situat la nivelul cotului. Simptomele sindromului de tunel radial sunt foarte asemanatoare cu simptomele cotului tenismenului (epicondilita laterala). Exista foarte putine teste utile pentru sindromul de tunel radial, ceea ce il poate face greu de diagnosticat.

Ce este tunelul radial ?

Nervul radial porneste de la nivelul coloanei cervicale. Radacinile nervilor spinali ies prin niste deschideri mici situate intre vertebre, numite gauri intervertebrale. Radacinile nervoase se unesc pentru a forma trei trunchiuri nervoase principale care au traiect descendent  spre brat, trecand prin regiunile anatomice laterocervicala, axialara, posterioara a bratului pana la palma. In regiunea axialara aceste trunchiuri se ramnifica, iar una dintre ramnificatii este nervul radial. Nervul este situat initial in partea posterioara a bratului, avand un traiect descendent dinspre medial spre lateral, in contact direct cu humerusul.  Ajunge in partea laterala a cotului,unde intra intr-un tunel format intre muschi si oase. Aceasta se numeste tunelul radial.

Trecand prin tunelul radial, nervul radial are traiect inferior de muschiul supinator. Muschiul supinator va permite sa efectuati miscari de rotatie la nivelul antebratului, miscare pe care o executati atunci cand folositi o surubelnita pentru a strange un surub. Dupa ce nervul radial trece pe sub muschiul supinator, se ramifica si se ataseaza  muschilor posteriori ai antebratului.

Cine provoaca durerea in sindromul de tunel radial?

Durerea este cauzata de presiune asupra nervului radial. Exista mai multe puncte de-a lungul tunelului radial, care pot irita nervul. In cazul in care tunelul este prea mic, poate stresa/comprima/strangula nervul si poate provoca dureri. Miscarile repetitive puternice, indoirea incheiturii mainii, prindere si ciupit, de asemenea, pot irita nervul. Uneori, o lovitura directa la partea exterioara a cotului poate afecta nervul radial. Miscarile de torsiune constante ale bratului, comune in activitatea de asamblare, pot irita, de asemenea, nervul radial si pot duce la sindromul de tunel radial.

Simptome.

Simptomele sindromului de tunel radial sunt sensibilitate si durere pe partea laterala a cotului si sunt foarte asemanatoare cu simptomele cotului tenismenului. Ca si in cotul tenismenului, durerea din sindromul de canal radial de multe ori incepe in apropiere de epicondilul lateral. (Epicondilul lateral este un reper osos pe partea exterioara a articulatiei cotului. ) Durerea se agraveaza atunci cand efectuati miscarea de fexie dorsala a pumnului, miscarea de pronatie si supinatie a antebratului, sau cand prindeti ceva cu cotul in extensie (drept). O diferenta intre sindromul de tunel radial si cotul tenismenului este locatia exacta a durerii. In cotul tenismenului, durerea apare exact la locul de insertie al tendoanelor musculare  pe epicondilul lateral. In sindromul de canal radial, durerea este centrata la aproximativ doi centimetri mai jos pe antebrat, in locul in care nervul radial trece pe sub muschiul supinator. Sindromul de tunel radial poate provoca, de asemenea, o durere insuportabila  sau o scadere a fortei musculare la nivelul antebratului. Presiunea nervoasa din interiorul tunelului radial duce la atrofia musculaturii de pe fata dorsala a antebratului si mainii, ceea ce face dificil de a tine incheietura pumnului in pozitie neutra atunci cand apucati sau ridicati ceva. Tulburari de sensibilitate nu apar, deoarece partea senzoriala a ramurilor nervoase se desprind din nervul radial deasupra cotului si nu intra in tunelul radial.

Diagnostic.

Diagnosticul de sindrom de canal radial poate fi dificil. Multe cazuri sunt diagnosticate initial ca fiind cotul tenismenului. Testele nu ajuta intotdeauna medicul sa faca deosebirea dintre cele doua afectiuni. Medicul dumneavoastra va incerca sa obtina un istoric medical detaliat. Vi se vor pune intrebari despre simptomele dumneavoastra, activitatile zilnice, precum si despre traumatismele pe care le-ati suferit la cot. Este necesar un examen clinic pentru a cauta locul cel mai dureros. Miscarea poate fi dureroasa, dar este important ca locul dureros sa fie identificat cu precizie. Identificarea sursei de durere va fi de mare ajutor in a determina daca aveti sindromul de tunel radial, sau cotul tenismenului.

Puteti face unele teste ale nervului radial: electromiografia ( EMG ) este folosita pentru a vedea daca muschii antebratului lucreaza in mod corespunzator. Testul de viteza de conducere nervoasa ( VCN ), masoara viteza unui impuls electric ca se deplaseaza de-a lungul nervului radial. In cazul in care viteza este prea lenta, atunci nervul este afectat. Aceste teste nu sunt foarte precise in diagnosticarea sindromului de tunel radial. Multi oameni care au sindromul de tunel radial pot avea rezultate normale in testarea EMG si NCV. Totusi trebuie luate in seama si aceste examinari, in speranta obtinerii unui diagnostic corect.

Tratament: Tratarea sindromulul de tunel radial poate fi frustranta, pentru dumneavoastra si medic. Tinerea sub control a simptomelor si recastigarea functiei cotului dumneavoastra, pot fi o provocare.

Tratamentul nechirurgical. Cea mai importanta parte a tratamentului este de a evita in primul rand, activitatea care a cauzat problema. Este necesar sa evitati activitatile repetitive care presupun flexia si extensia cotului in exces. Utilizarea repetata a incheieturilor pumnului si cotului cu miscari de rasucire ( cum ar fi folosirea unei surubelnite ), de asemenea, agraveaza problema. In cazul in care sarcinile de lucru au cauzat starea dumneavoastra, este necesar sa schimbati locul de munca sau atributiile actuale. Acest lucru este crucial pentru ca tratamentul sa fie de succes. Este nevoie sa luati pauze frecvente in timp ce lucrati sau va jucati. De asemenea, este nevoie sa limitati impingerile grele, tragerea, si apucatul. Daca simptomele sunt mai rele pe timp de noapte, puteti folosi o atela usoara din plastic in timp ce dormiti. Acest lucru limiteaza miscarile pe timp de noapte, scade inflamatia lasand cotul sa se odihneasca, dand timp nervilor pentru sa se recupereze. Medicii recomanda de obicei pacientilor cu sindrom de canal radial, sa lucreze cu un kinetoterapeut. La inceput, terapeutul va va oferi sfaturi despre cum sa va relaxati cotul, si cum sa efectuati activitatile fara a pune presiune suplimentara pe cot. Pot fi aplicate stimulare electrica si gheata pentru a scadea durerea. Exercitiile sunt folosite pentru a tonifia muschii antebratului.

Reabilitarea nechirurgicala. In cazul in care tratamentele non-chirurgicale sunt de succes, s-ar putea vedea o imbunatatire intre patru sau sase saptamani. Terapeutul fizic va lucra cu dumneavoastra pentru a scadea simptomele si pentru a imbunatati functia cotului. Initial sunt recomandate exercitii simple, care solicita putin musculatura, dar au rolul de a pastra mobilitatea cotului. Tratamentul progreseaza prin a include exercitii de tonifiere care imita activitatile de lucru, si de zi cu zi.

Posibil sa fie necesar sa continuati sa purtati o fasa elastica in timpul zilei, si o atela pentru cot pe timp de noapte, pentru a controla simptomele. Limitati activitatile care necesita miscari repetate, apucari grele, si miscari de rasucire ale bratului si mainii.

Reabilitarea nechirurgicala. In cazul in care tratamentele non-chirurgicale sunt de succes, s-ar putea vedea o imbunatatire intre patru si sase saptamani. Terapeutul fizic va lucra cu dumneavoastra pentru a usura simptomele si pentru a imbunatati functia cotului. Exercitii speciale pot fi folosite pentru a ajuta la alunecarea nervului radial in interiorul tunelului radial. Tratamentul progreseaza pentru a include exercitii de intarire care imita activitatile de lucru, si de zi cu zi.

Posibil sa fie necesar sa continuati sa purtati o curea la incheietura mainii in timpul zilei, si o atela pentru cot pe timp de noapte, pentru a controla simptomele. Incercati sa faceti activitati folosind corpul sanatos si alinierea incheieturii mainii. Limitati activitatile care necesita miscari repetate, apucari grele, si miscari de rasucire ale bratului si mainii.

Tratamentul chirurgical. Uneori, simptomele sindromului de tunel radial nu se amelioreaza, chiar si dupa mai multe luni de tratament nechirurgical. In aceste cazuri, chirurgia poate fi cea mai buna optiune de tratament. Se considera, in general, ca ultima solutie. Scopul chirurgiei pentru sindromul de tunel radial este de a scapa de orice presiune anormala exercitata asupra nervului, cand acesta trece prin tunelul radial. Interventia incepe printr-o incizie de-a lungul partii laterale a cotului si este prelungita in jos pe antebrat, in apropierea locului in care nervul radial trece pe sub muschiul supinator. Tesuturile moi sunt indepartate cu atentie, astfel incat chirurgul sa poata vedea locul unde nervul radial iese din tunelul radial. Nervul  trebuie inspectat la nivelul canalului radial, iar bridele sau aderentele tunelului care irita nervul sunt taiate. Acest lucru extinde tunelul si amelioreaza presiunea asupra nervului. La finalul procedurii, toate tesuturile sunt suturate la loc. Operatia de sindorm de tunel radial nu se poate face de obicei sub forma unei proceduri in ambulatoriu. Acest lucru inseamna ca va trebui sa ramaneti in spital peste noapte. Operatia poate fi realizata cu anestezie loco-regionala sau generala.

Dupa operatie. Daca aveti o interventie chirurgicala pentru sindromul de tunel radial, cotul va fi imobilizat intr-o atela gipsata sau intr-o orteza. Probabil va trebui sa urmati un program de recuperare: fizio-kinetoterapie de sase-opt saptamani, si trebuie sa va asteptati la o recuperare deplina care dureaza pana la trei – patru luni. Veti incepe sa faceti exercitii pentru a va recapata mobilitatea cotului la o saptamana dupa interventia chirurgicala. Pot fi utile, de asemenea, aplicatiile de gheata, masajul pentru tesuturile moi, si exercitii de stretching pentru a imbunatati amplitudinea miscarilor.

Programul de recuperare trebuie sa includa, de asemenea, exercitii izometrice pentru a tonifia musculatura antebratului si mainii. Alte exercitii sunt folosite pentru a imbunatati controlul motor si dexteritatea mainii. Unele dintre exercitiile pe care le veti face sunt concepute pentru a recapata functia cotului, in moduri care sunt similare cu sarcinile de lucru si activitatile sportive. Terapeutul va ajuta sa gasiti modalitati de a face sarcinile zilnice fara a pune prea mult accent pe cot. Inainte de a finaliza sesiunile de terapie, terapeutul va va invata o serie de modalitati de a evita problemele viitoare.

Unul dintre cei mai importanti parametrii in tratamentul acestei afectiuni, dupa aplicarea tratamentului ortopedic sau chirurgical, este reprezentat de  recuperarea medicala.  Va sfatuim sa mergeti in cateva clinici din tara specializate in tratarea acestei afectiuni:

• CENTROKINETIC, Bucuresti, Bdul.Mircea Eliade . 18, et.3, intrare A, tel.: 0755055216, website: www.centrokinetic.ro
• PROKINETIC, Craiova, Strada Brazda lui Novac, 75, tel: 0728086666, website: www.prokinetic.ro
• REMED, Brasov, Str. Molnar Janos, nr. 14A, tel: 0268 440 171 / 0729 222 536, website: http://www.fizioterapie-kinetoterapie.ro/

Acest articol a fost scris de: Dr. Andrei Ioan Bogdan