doctorPrincipii generale in examinarea pacientului cu probleme ortopedice. Examinarea unei articulatii se face in sase pasi distincti, si anume:

Inspectie
Palpare
Examinarea mobilitatii
Efectuarea unor teste speciale
Examenul radiologic
Alegerea altor investigatii

Inspectia inseamna examinarea unei articulatii, cautand:

-o umflatura difuza sau localizata (este foarte importanta relatia acesteia cu articulatia respectiva);

-un hematom, o contuzie, care indica un traumatism, o lovitura, cu punct de impact sau gravitational;

-edeme, depigmentari;

– atrofieri musculare;

-postura (scurtare, alterari de forma posturala, etc).

Palparea. Prin intermediul palparii se remarca urmatoarele aspecte: daca articulatia este calda, temperatura putand fi crescuta difuz (cand este implicata masa tisulara) sau localizat (ateroscleroza); daca pacientul prezinta discomfort sau durere la atingere, difuz sau localizat (se cauta locul unde durerea este maxima, se identifica structura anatomica implicata).

Mobilitatea. Majoritatea cazurilor ortopedice se asociaza cu unele restrictii de mobilitate a uneia sau a mai multor General-physicianarticulatii, estimarea razei de mobilitate in articulatie fiind o parte esentiala a unui examen ortopedic. Pentru a evalua orice deviatie de la normal intr-o articulatie, ea se compara cu miscarile articulatiei pereche, sanatoasa. Daca ambele articulatii sunt afectate, se calculeaza mobilitatea lor pe datele fiziologice publicate. Restrictia de mobilitate intr-o articulatie este aproape de fiecare data cauzata de o problema mecanica. Se urmaresc miscarile in planuri nefiziologice, crepitatiile articulare. Scala fortei de contractie musculara: M0 – nu se detecteaza contractii active M1 – o mica unda de contractie poate fi vazuta sau simtita prin palparea muschiului, totusi insuficienta pentru a cauza o miscare M2 – o contractie slaba, care totusi produce o miscare a unui membru, dar doar asistat M3 – o contractie slaba, dar care poate produce o miscare impotriva fortei gravitationale (cvadricepsul femural poate extinde genunchiul pacientului, in sezut) M4 – puterea musculara nu este totala, dar poate produce miscari antigravitationale si poate opune rezistenta M5 – musculatura functionala

Teste specialePentru aproape toate articulatiile exista un numar de teste specifice care includ teste pentru integritatea ligamentelor articulare si a structurilor asociate articulatiei (meniscul si articulatia genunchiului). O importanta deosebita o are examinarea neurologica (testarea grupelor musculare specifice si determinarea pierderilor senzoriale). Stadializare a nivelului motor si senzorial: S0 – Absenta sensibilitatii in zona cu nervul afectat S1 – Prezenta senzatiilor  dureroase profunde S2 – Prezenta senzatiilor  de protectie (atingere, durere, modificati termice) S3 – Prezenta senzatiilor cu localizare exacta (hipersensibilitatea la rece este frecventa) S3 – Abilitatea de a recunoaste obiecte si texturi (in cazul mainii, cand se pot identifica doua puncte la distanta de 8 mm unul fata de celalalt) S4 – Senzatii normale.

Examenul radiologicCand se solicita o radiografie, in general se cer doua incidente: antero-posterioara si laterala. In anumite situatii se pot cere mai multe incidente, ca de exemplu: radiografia controlaterala (articulatia sanatoasa), proiectii oblice (de exemplu la mana si picior, pentru ca in incidenta laterala apar suprapuneri osoase), incidenta localizata (cand radiografia se concentreaza pe o regiune mica) si radiografia de stres (cand se suspecteaza o intindere ligamentara mare).

Alte investigatiiNu sunt necesare intotdeauna, ci doar in cazul in care examenul clinic si radiologic nu duc la un diagnostic. Teste de screening comune: – Rata de sedimentare eritrocitara – Analize de sange – Estimarea factorului reumatoid – Calciu – Fosfataza alcalina – Acidul uric – Radiografia pulmonara

Alte tehnici imagisticecomputer tomograful, rezonanta magnetica, ecografie, scintigrafie, arteriografie.




Acest articol a fost scris de: Dr. Andrei Ioan Bogdan

Lasa un comentariu →